Leziunea de menisc

Meniscurile sunt două structuri fibrocartilaginoase situate între femur și tibie, cu rol esențial în distribuirea încărcărilor, amortizarea șocurilor și stabilizarea genunchiului. Prin forma și elasticitatea lor, acestea contribuie la protejarea cartilajului articular și la funcționarea normală a articulației.

Leziunea de menisc apare atunci când solicitarea exercitată asupra meniscului depășește rezistența acestuia. La persoanele tinere este asociată, de obicei, unui traumatism, în timp ce la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici poate apărea în contextul modificărilor degenerative ale meniscului.

Rupturile de menisc diferă prin localizare, dimensiune și tipul de traiect, iar aceste caracteristici influențează simptomele și evoluția leziunii. Unele rupturi rămân stabile și produc un disconfort redus, în timp ce altele pot determina blocarea mecanică a genunchiului și limitarea mișcărilor.

Leziunile traumatice apar mai frecvent la persoanele tinere și active, în timp ce rupturile degenerative sunt întâlnite mai ales după vârsta mijlocie, ca parte a procesului de uzură al articulației. În multe cazuri, acestea din urmă pot coexista cu gonartroza.